"Te iubesc."
"Pa-pa."

Nu a auzit cand i-am zis "te iubesc". Nu-i nimic, eu stiu ca el stie.

Aseara mi-a adus esarfa rosie pe care o uitasem la el. Eu si uitasem de ea, el nu. A pastrat-o cateva zile pentru ca ea inca mai mirosea a mine. Aseara mi-a adus-o si cand am ajuns acasa am abandonat-o pe scaunul de la birou. Cand am venit azi de la scoala am vrut sa o iau si sa o pun pe pat, ca sa ma pot aseza. Am mirosit-o, ca sa vad daca inca mai avea urme de Jungle (parfumul meu), dar in locul binecunoscutei miresme am simtit mirosul lui si mi-am amintit ca aseara, cand ne-am intalnit o avea la gat. Acum esarfa mea miroase usor a tigari, dar si a el. Si e un miros care trezeste amintiri si care prefigureaza altele ce se vor forma. Din sfert in sfert de ora o iau de pe pat si o duc la nas. Mi-l afund in ea si expir puternic. El... Ma face sa zambesc si sa strig "te iubesc" (stupid, chiar rimeaza). Cand se va evapora mirosul lui cred ca am sa i-o mai imprumut cateva zile, asa... pentru reimprospatare. Acum imi vin in minte niste versuri de la Sarmalele Reci: "Ti-amintesti imbratisarea,/Glasul, gustul si parfumul. Inchizi ochii si-ti apare/ Ea..."

El...