luni, 3 noiembrie 2008

Carul cu nervi.

Oamenii sunt rai. Cred ca sunt chiar cea mai rea specie de vietati existente pe fata pamantului. Nu ma surprinde chestia asta, nu am aflat-o ieri, dar de-abia acum cateva zile mi-am dat seama cat de rai pot fi. Parca mi s-ar fi ridicat un val de pe ochi si am vazut lucrurile din jurul meu putin mai... altfel decat o faceam pana acum.
Oriunde, in metrou, in tramvai, la semafor, in cafenea, la magazin, in orice loc public, oamenii se uita incruntati la cei din jurul lor. In mijloacele de transport in comun se inghesuie ca animalele si iti arunca o privire care mai ca te sfasie daca indraznesti sa-i atingi. Iar atunci ai impulsul de a reactiona la fel. In cel mai bun caz scrasnesti din dinti si le arunci o injuratula suculenta in gand. Daca nu ai starea de spirit necesara pentru a te abtine le trantesti o replica ironic-inteligenta (crezi tu...) si va luati la cearta. Vad asta in fiecare zi si m-am saturat. De ce trebuie sa fim asa de rai cu totii?
Stiu, avem o slujba de rahat si un sef cu un car de nervi inca de la 8 dimineata si care-l varsa pe tot pe noi. Carul ala de nervi i l-a facut un prost care s-a bagat in fata la semafor sau un pieton neatent pe care era sa-l calce. Apoi "carul de nervi" iti este transferat tie (nu iti face iluzii, il imparti egal cu restul colegilor tai de birou...). Tu il iei cu tine la plecarea acasa si il versi pe un mos care te-a calcat pe picior in troleibuz sau pe nevasta-ta care te ia la zor de cum ai intrat in casa (si ea enervata la randul ei de plodul vostru care a spart o vaza sau de vecina de la 3 care iar v-a inudat).
Si uite-asa se plimba carul asta cu nervi de la unul la altul si ne stricam cu totii diminetile/dupa-amiezile/serile, etc. Dar de ce nu-l aruncam pur si simplu la un cos de gunoi? E chiar atat de necesar sa stricam si ziua altcuiva daca noua ne-a fost stricata? Este? Da, este. Si stiti de ce? Pentru ca suntem oameni si nu ne putem abtine. In ochii fiecaruia din noi sclipeste cel putin un gram de malitiozitate care asteapta doar un prilej pentru a fi eliberata. Foarte nasol, dar asta-i viata. Am putea incerca sa fim rabdatori, intelegatori si calmi, dar atunci care ar mai fi farmecul existentei noastre meschine?
O zi buna si un car de nervi cat mai mic! :)

Un comentariu:

eLLa spunea...

eu mereu am zis k omu` e mai animal decat animalu`... am ajuns sa apreciez in anumite momente mai mult animalele decat oamenii ..