Sunt o persoana dezechilibrata. Merg clatinandu-ma pe o funie, deasupra lumii. Ea e departe, in jos, prea plina pentru mine. Si de fiecare data cand sunt aproape sa cad tu vii, ma prinzi de mijloc si incepem sa dansam pe funia dintre nori. Tu imi arati mereu ca nu-i de-ajuns sa mergi pe o funie deasupra lumii, ma duci la extrem si imi arati ca pot sa o sfidez. Chiar pot? Cu tine pot. Pot orice daca sunt cu tine.
[...]Ma intreb ce s-ar intampla daca am fi tot timpul impreuna. Ne-am sufoca reciproc cu dragoste pana unul din noi sau amandoi am ceda? Ne-am distanta, inveninati de rutina? Ori ne-am da seama ca iubirea a fost doar un foc de paie? Poate ca ultima varianta e cea mai inspaimantatoare. E ca si cum ai fi crezut ca mergi cu viteza maxima pe o autostrada aglomerata si ai trecut printre nenumarate obstacole, doar ca apoi sa descoperi ca ai fost intr-un simulator. Da, ai condus impecabil, dar a fost real?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu